povățui

Romanian

Etymology

From povață +‎ -ui.

Verb

a povățui (third-person singular present povățuiește, past participle povățuit) 4th conj.

1. to counsel

Conjugation

    conjugation of povățui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a povățui
gerund			povățuind
past participle			povățuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	povățuiesc	povățuiești	povățuiește	povățuim	povățuiți	povățuiesc
	imperfect	povățuiam	povățuiai	povățuia	povățuiam	povățuiați	povățuiau
	simple perfect	povățuii	povățuiși	povățui	povățuirăm	povățuirăți	povățuiră
	pluperfect	povățuisem	povățuiseși	povățuise	povățuiserăm	povățuiserăți	povățuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să povățuiesc	să povățuiești	să povățuiască	să povățuim	să povățuiți	să povățuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		povățuiește			povățuiți
	negative		nu povățui			nu povățuiți