poziționa

Romanian

Etymology

Borrowed from French positionner.

Verb

a poziționa (third-person singular present poziționează, past participle poziționat) 1st conj.

1. to position

Conjugation

    conjugation of poziționa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a poziționa
gerund			poziționând
past participle			poziționat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	poziționez	poziționezi	poziționează	poziționăm	poziționați	poziționează
	imperfect	poziționam	poziționai	poziționa	poziționam	poziționați	poziționau
	simple perfect	poziționai	poziționași	poziționă	poziționarăm	poziționarăți	poziționară
	pluperfect	poziționasem	poziționaseși	poziționase	poziționaserăm	poziționaserăți	poziționaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să poziționez	să poziționezi	să poziționeze	să poziționăm	să poziționați	să poziționeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		poziționează			poziționați
	negative		nu poziționa			nu poziționați