prăfușor

Romanian

Etymology

From praf +‎ -ușor.

Noun

prăfușor n (plural prăfușoare)

1. diminutive of praf; speck of dust

Declension

Declension of prăfușor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) prăfușor	prăfușorul	(niște) prăfușore	prăfușorele
genitive/dative	(unui) prăfușor	prăfușorului	(unor) prăfușore	prăfușorelor
vocative	prăfușorule		prăfușorelor