prăfuleț

Romanian

Etymology

From praf +‎ -uleț.

Noun

prăfuleț n (plural prăfulețe)

1. diminutive of praf; speck of dust

Declension

Declension of prăfuleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) prăfuleț	prăfulețul	(niște) prăfulețe	prăfulețele
genitive/dative	(unui) prăfuleț	prăfulețului	(unor) prăfulețe	prăfulețelor
vocative	prăfulețule		prăfulețelor