prăguț

Romanian

Etymology

From prag +‎ -uț.

Noun

prăguț n (plural prăguțe)

1. diminutive of prag

Declension

Declension of prăguț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) prăguț	prăguțul	(niște) prăguțe	prăguțele
genitive/dative	(unui) prăguț	prăguțului	(unor) prăguțe	prăguțelor
vocative	prăguțule		prăguțelor