preînnoi

Romanian

Etymology

From pre- +‎ înnoi.

Verb

a preînnoi (third-person singular present preînnoiește, past participle preînnoit) 4th conj.

1. to restore
2. to renew

Conjugation

    conjugation of preînnoi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a preînnoi
gerund			preînnoind
past participle			preînnoit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	preînnoiesc	preînnoiești	preînnoiește	preînnoim	preînnoiți	preînnoiesc
	imperfect	preînnoiam	preînnoiai	preînnoia	preînnoiam	preînnoiați	preînnoiau
	simple perfect	preînnoii	preînnoiși	preînnoi	preînnoirăm	preînnoirăți	preînnoiră
	pluperfect	preînnoisem	preînnoiseși	preînnoise	preînnoiserăm	preînnoiserăți	preînnoiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să preînnoiesc	să preînnoiești	să preînnoiască	să preînnoim	să preînnoiți	să preînnoiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		preînnoiește			preînnoiți
	negative		nu preînnoi			nu preînnoiți