preacuviință

Romanian

Etymology

From prea- +‎ cuviință. Calque of Old Church Slavonic прѣподобиѥ (prěpodobije).

Noun

preacuviință f (uncountable)

1. (dated) piety

Declension

declension of preacuviință (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) preacuviință	preacuviința
genitive/dative	(unei) preacuviințe	preacuviinței
vocative	preacuviință, preacuviințo

References

• preacuviință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN