precupitor

Romanian

Etymology

From precupi +‎ -tor.

Noun

precupitor m (plural precupitori)

1. (obsolete) peddler

Declension

Declension of precupitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) precupitor	precupitorul	(niște) precupitori	precupitorii
genitive/dative	(unui) precupitor	precupitorului	(unor) precupitori	precupitorilor
vocative	precupitorule		precupitorilor

References

• precupitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN