predetermina

See also: predeterminá and prédétermina

Italian

Verb

predetermina

1. inflection of predeterminare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French prédéterminer.

Verb

a predetermina (third-person singular present predetermină, past participle predeterminat) 1st conj.

1. to predetermine

Conjugation

    conjugation of predetermina (first conjugation, no infix)

infinitive			a predetermina
gerund			predeterminând
past participle			predeterminat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	predetermin	predetermini	predetermină	predeterminăm	predeterminați	predetermină
	imperfect	predeterminam	predeterminai	predetermina	predeterminam	predeterminați	predeterminau
	simple perfect	predeterminai	predeterminași	predetermină	predeterminarăm	predeterminarăți	predeterminară
	pluperfect	predeterminasem	predeterminaseși	predeterminase	predeterminaserăm	predeterminaserăți	predeterminaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să predetermin	să predetermini	să predetermine	să predeterminăm	să predeterminați	să predetermine
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		predetermină			predeterminați
	negative		nu predetermina			nu predeterminați

Spanish

Verb

predetermina

1. inflection of predeterminar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative