prefața

Romanian

Etymology

Borrowed from French préfacer.

Verb

a prefața (third-person singular present prefațează, past participle prefațat) 1st conj.

1. to preface

Conjugation

    conjugation of prefața (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a prefața
gerund			prefațând
past participle			prefațat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	prefațez	prefațezi	prefațează	prefațăm	prefațați	prefațează
	imperfect	prefațam	prefațai	prefața	prefațam	prefațați	prefațau
	simple perfect	prefațai	prefațași	prefață	prefațarăm	prefațarăți	prefațară
	pluperfect	prefațasem	prefațaseși	prefațase	prefațaserăm	prefațaserăți	prefațaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să prefațez	să prefațezi	să prefațeze	să prefațăm	să prefațați	să prefațeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		prefațează			prefațați
	negative		nu prefața			nu prefațați