preoțel

Romanian

Etymology

From preot +‎ -el.

Noun

preoțel m (plural preoței)

1. diminutive of preot

Declension

Declension of preoțel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) preoțel	preoțelul	(niște) preoței	preoțeii
genitive/dative	(unui) preoțel	preoțelului	(unor) preoței	preoțeilor
vocative	preoțelule		preoțeilor

References

• preoțel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN