preoți
Romanian edit
Etymology edit
From preot.
Verb edit
a preoți (third-person singular present preoțește, past participle preoțit) 4th conj.
- (transitive, reflexive) to be ordained (as a priest), take/receive holy orders
- (intransitive) to work as a priest or pastor, to preach
Conjugation edit
conjugation of preoți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a preoți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | preoțind | ||||||
| past participle | preoțit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | preoțesc | preoțești | preoțește | preoțim | preoțiți | preoțesc | |
| imperfect | preoțeam | preoțeai | preoțea | preoțeam | preoțeați | preoțeau | |
| simple perfect | preoții | preoțiși | preoți | preoțirăm | preoțirăți | preoțiră | |
| pluperfect | preoțisem | preoțiseși | preoțise | preoțiserăm | preoțiserăți | preoțiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să preoțesc | să preoțești | să preoțească | să preoțim | să preoțiți | să preoțească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | preoțește | preoțiți | |||||
| negative | nu preoți | nu preoțiți | |||||