presimț

Romanian

Etymology

From presimți.

Noun

presimț n (plural presimțuri)

1. presentiment

Declension

Declension of presimț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) presimț	presimțul	(niște) presimțuri	presimțurile
genitive/dative	(unui) presimț	presimțului	(unor) presimțuri	presimțurilor
vocative	presimțule		presimțurilor

References

• presimț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN