presimți

Romanian

Etymology

From pre- +‎ simți.

Verb

a presimți (third-person singular present presimte, past participle presimțit) 4th conj.

1. to foretell

Conjugation

    conjugation of presimți (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a presimți
gerund			presimțind
past participle			presimțit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	presimț	presimți	presimțe	presimțim	presimțiți	presimț
	imperfect	presimțeam	presimțeai	presimțea	presimțeam	presimțeați	presimțeau
	simple perfect	presimții	presimțiși	presimți	presimțirăm	presimțirăți	presimțiră
	pluperfect	presimțisem	presimțiseși	presimțise	presimțiserăm	presimțiserăți	presimțiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să presimț	să presimți	să presimță	să presimțim	să presimțiți	să presimță
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		presimțe			presimțiți
	negative		nu presimți			nu presimțiți