prezuma
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French présumer.
Verb edit
a prezuma (third-person singular present prezumă, past participle prezumat) 1st conj.
- to assume
Conjugation edit
conjugation of prezuma (first conjugation, no infix)
| infinitive | a prezuma | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | prezumând | ||||||
| past participle | prezumat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | prezum | prezumi | prezumă | prezumăm | prezumați | prezumă | |
| imperfect | prezumam | prezumai | prezuma | prezumam | prezumați | prezumau | |
| simple perfect | prezumai | prezumași | prezumă | prezumarăm | prezumarăți | prezumară | |
| pluperfect | prezumasem | prezumaseși | prezumase | prezumaserăm | prezumaserăți | prezumaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să prezum | să prezumi | să prezume | să prezumăm | să prezumați | să prezume | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | prezumă | prezumați | |||||
| negative | nu prezuma | nu prezumați | |||||