prigoni

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic пригонити (prigoniti), from при- (pri-) +‎ гонити (goniti), from Proto-Slavic *goniti (“to chase, to persecute”).

Verb

a prigoni (third-person singular present prigonește, past participle prigonit) 4th conj.

1. to persecute

Conjugation

    conjugation of prigoni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a prigoni
gerund			prigonind
past participle			prigonit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	prigonesc	prigonești	prigonește	prigonim	prigoniți	prigonesc
	imperfect	prigoneam	prigoneai	prigonea	prigoneam	prigoneați	prigoneau
	simple perfect	prigonii	prigoniși	prigoni	prigonirăm	prigonirăți	prigoniră
	pluperfect	prigonisem	prigoniseși	prigonise	prigoniserăm	prigoniserăți	prigoniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să prigonesc	să prigonești	să prigonească	să prigonim	să prigoniți	să prigonească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		prigonește			prigoniți
	negative		nu prigoni			nu prigoniți