proțăpior

Romanian

Etymology

From proțap +‎ -ior.

Noun

proțăpior n (plural proțăpioare)

1. diminutive of proțap

Declension

Declension of proțăpior

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) proțăpior	proțăpiorul	(niște) proțăpioare	proțăpioarele
genitive/dative	(unui) proțăpior	proțăpiorului	(unor) proțăpioare	proțăpioarelor
vocative	proțăpiorule		proțăpioarelor

References

• proțăpior in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN