proroci

Romanian

Etymology

From proroc +‎ -i.

Verb

a proroci (third-person singular present prorocește, past participle prorocit) 4th conj.

1. to prophesy

Conjugation

    conjugation of proroci (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a proroci
gerund			prorocind
past participle			prorocit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	prorocesc	prorocești	prorocește	prorocim	prorociți	prorocesc
	imperfect	proroceam	proroceai	prorocea	proroceam	proroceați	proroceau
	simple perfect	prorocii	prorociși	proroci	prorocirăm	prorocirăți	prorociră
	pluperfect	prorocisem	prorociseși	prorocise	prorociserăm	prorociserăți	prorociseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să prorocesc	să prorocești	să prorocească	să prorocim	să prorociți	să prorocească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		prorocește			prorociți
	negative		nu proroci			nu prorociți