proslăvitor

Romanian

Etymology

From proslăvi +‎ -tor.

Noun

proslăvitor m (plural proslăvitori)

1. praiser

Declension

Declension of proslăvitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) proslăvitor	proslăvitorul	(niște) proslăvitori	proslăvitorii
genitive/dative	(unui) proslăvitor	proslăvitorului	(unor) proslăvitori	proslăvitorilor
vocative	proslăvitorule		proslăvitorilor