prospicia

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin prospicere.

Verb

a prospicia (third-person singular present prospiciază, past participle prospiciat) 1st conj.

1. (obsolete) to anticipate

Conjugation

    conjugation of prospicia (first conjugation, no infix)

infinitive			a prospicia
gerund			prospiciind
past participle			prospiciat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	prospicii	prospicii	prospicie	prospiciem	prospiciați	prospicie
	imperfect	prospiciam	prospiciai	prospicia	prospiciam	prospiciați	prospiciau
	simple perfect	prospiciai	prospiciași	prospicie	prospiciarăm	prospiciarăți	prospiciară
	pluperfect	prospiciasem	prospiciaseși	prospiciase	prospiciaserăm	prospiciaserăți	prospiciaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să prospicii	să prospicii	să prospicie	să prospiciem	să prospiciați	să prospicie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		prospicie			prospiciați
	negative		nu prospicia			nu prospiciați

References

• prospicia in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN