prozator
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French prosateur. By surface analysis, proză + -ator.
Noun edit
prozator m (plural prozatori)
Declension edit
Declension of prozator
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) prozator | prozatorul | (niște) prozatori | prozatorii |
genitive/dative | (unui) prozator | prozatorului | (unor) prozatori | prozatorilor |
vocative | prozatorule | prozatorilor |