prozelit
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French prosélyte.
Noun edit
prozelit m (plural prozeliți)
Declension edit
Declension of prozelit
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) prozelit | prozelitul | (niște) prozeliți | prozeliții |
| genitive/dative | (unui) prozelit | prozelitului | (unor) prozeliți | prozeliților |
| vocative | prozelitule | prozeliților | ||