prozelit

Romanian

Etymology

Borrowed from French prosélyte.

Noun

prozelit m (plural prozeliți)

1. proselyte

Declension

Declension of prozelit

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) prozelit	prozelitul	(niște) prozeliți	prozeliții
genitive/dative	(unui) prozelit	prozelitului	(unor) prozeliți	prozeliților
vocative	prozelitule		prozeliților