puți

See also: puti, putì, pūti, and p'uti

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin *putīre, from Latin putēre, ultimately from Proto-Indo-European *puH-.

Verb

a puți (third-person singular present pute, past participle puțit) 4th conj.

1. to reek, stink of, have a foul smell

Conjugation

    conjugation of puți (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a puți
gerund			puțind
past participle			puțit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	put	puți	pute	puțim	puțiți	put
	imperfect	puțeam	puțeai	puțea	puțeam	puțeați	puțeau
	simple perfect	puții	puțiși	puți	puțirăm	puțirăți	puțiră
	pluperfect	puțisem	puțiseși	puțise	puțiserăm	puțiserăți	puțiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să put	să puți	să pută	să puțim	să puțiți	să pută
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		puți pute			puțiți
	negative		nu puți			nu puțiți

Derived terms

• împuți

Related terms

• pucioasă
• putoare