pufăitură

Romanian

Etymology

From pufăi +‎ -tură.

Noun

pufăitură f (plural pufăituri)

1. whiff

Declension

Declension of pufăitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) pufăitură	pufăitura	(niște) pufăituri	pufăiturile
genitive/dative	(unei) pufăituri	pufăiturii	(unor) pufăituri	pufăiturilor
vocative	pufăitură, pufăituro		pufăiturilor