puiecior

Romanian

Etymology

From puiet +‎ -ior.

Noun

puiecior m (plural puieciori)

1. diminutive of puiet

Declension

Declension of puiecior

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) puiecior	puieciorul	(niște) puieciori	puieciorii
genitive/dative	(unui) puiecior	puieciorului	(unor) puieciori	puieciorilor
vocative	puieciorule		puieciorilor

References

• puiecior in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN