puiurel

Romanian

Etymology

From pui +‎ -urel.

Noun

puiurel n (plural puiurele)

1. diminutive of pui

Declension

Declension of puiurel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) puiurel	puiurelul	(niște) puiurele	puiurelele
genitive/dative	(unui) puiurel	puiurelului	(unor) puiurele	puiurelelor
vocative	puiurelule		puiurelelor

References

• puiurel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN