puncționare

Romanian

Etymology

From puncționa +‎ -re.

Noun

puncționare f (plural puncționări)

1. punctuation

Declension

Declension of puncționare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) puncționare	puncționarea	(niște) puncționări	puncționările
genitive/dative	(unei) puncționări	puncționării	(unor) puncționări	puncționărilor
vocative	puncționare, puncționareo		puncționărilor