purja

Romanian

Etymology

Borrowed from French purger.

Verb

a purja (third-person singular present purjează, past participle purjat) 1st conj.

1. to purify

Conjugation

    conjugation of purja (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a purja
gerund			purjând
past participle			purjat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	purjez	purjezi	purjează	purjăm	purjați	purjează
	imperfect	purjam	purjai	purja	purjam	purjați	purjau
	simple perfect	purjai	purjași	purjă	purjarăm	purjarăți	purjară
	pluperfect	purjasem	purjaseși	purjase	purjaserăm	purjaserăți	purjaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să purjez	să purjezi	să purjeze	să purjăm	să purjați	să purjeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		purjează			purjați
	negative		nu purja			nu purjați