râcâi

Romanian

Etymology

Probably of onomatopoetic origin.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a râcâi (third-person singular present râcâie, past participle râcâit) 4th conj.

1. to scrape, scratch, gnaw

Conjugation

    conjugation of râcâi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a râcâi
gerund			râcâind
past participle			râcâit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	râcâi	râcâi	râcâie	râcâim	râcâiți	râcâie
	imperfect	râcâiam	râcâiai	râcâia	râcâiam	râcâiați	râcâiau
	simple perfect	râcâii	râcâiși	râcâi	râcâirăm	râcâirăți	râcâiră
	pluperfect	râcâisem	râcâiseși	râcâise	râcâiserăm	râcâiserăți	râcâiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să râcâi	să râcâi	să râcâie	să râcâim	să râcâiți	să râcâie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		râcâie			râcâiți
	negative		nu râcâi			nu râcâiți