râgâitură

Romanian

Etymology

From râgâi +‎ -tură.

Noun

râgâitură f (plural râgâituri)

1. belch

Declension

Declension of râgâitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) râgâitură	râgâitura	(niște) râgâiture	râgâiturele
genitive/dative	(unei) râgâiture	râgâiturei	(unor) râgâiture	râgâiturelor
vocative	râgâitură, râgâituro		râgâiturelor