rânduire

Romanian

Etymology

From rândui +‎ -re.

Noun

rânduire f (plural rânduiri)

1. ordering

Declension

Declension of rânduire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) rânduire	rânduirea	(niște) rânduiri	rânduirile
genitive/dative	(unei) rânduiri	rânduirii	(unor) rânduiri	rânduirilor
vocative	rânduire, rânduireo		rânduirilor