rândui

Romanian

Etymology

From rând +‎ -ui.

Verb

a rândui (third-person singular present rânduiește, past participle rânduit) 4th conj.

1. to arrange

Conjugation

    conjugation of rândui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a rândui
gerund			rânduind
past participle			rânduit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	rânduiesc	rânduiești	rânduiește	rânduim	rânduiți	rânduiesc
	imperfect	rânduiam	rânduiai	rânduia	rânduiam	rânduiați	rânduiau
	simple perfect	rânduii	rânduiși	rândui	rânduirăm	rânduirăți	rânduiră
	pluperfect	rânduisem	rânduiseși	rânduise	rânduiserăm	rânduiserăți	rânduiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să rânduiesc	să rânduiești	să rânduiască	să rânduim	să rânduiți	să rânduiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		rânduiește			rânduiți
	negative		nu rândui			nu rânduiți