rândunel

Romanian

Etymology

From rândunea +‎ -el.

Noun

rândunel m (plural rândunei)

1. male swallow

Declension

Declension of rândunel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) rândunel	rândunelul	(niște) rândunei	rânduneii
genitive/dative	(unui) rândunel	rândunelului	(unor) rândunei	rânduneilor
vocative	rândunelule		rânduneilor