rășchia

See also: raschia

Romanian

Etymology

Possibly from a Vulgar Latin *rasclāre, from *resticulāre, from Latin resticula. Alternatively, from Bulgarian расшивам (rasšivam). The result may be due to dissimilation from a form *răsșia, as with rășchira.

Verb

a rășchia (third-person singular present rășchiază, past participle rășchiat) 1st conj.

1. to reel
2. to unravel

Conjugation

    conjugation of rășchia (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a rășchia
gerund			rășchiind
past participle			rășchiat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	rășchiez	rășchiezi	rășchiază	rășchiem	rășchiați	rășchiază
	imperfect	rășchiam	rășchiai	rășchia	rășchiam	rășchiați	rășchiau
	simple perfect	rășchiai	rășchiași	rășchie	rășchiarăm	rășchiarăți	rășchiară
	pluperfect	rășchiasem	rășchiaseși	rășchiase	rășchiaserăm	rășchiaserăți	rășchiaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să rășchiez	să rășchiezi	să rășchieze	să rășchiem	să rășchiați	să rășchieze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		rășchiază			rășchiați
	negative		nu rășchia			nu rășchiați

Synonyms

• depăna

Related terms

• rășchitor