rățuică

Romanian

Etymology

From rață +‎ -uică.

Noun

rățuică f (plural rățuici)

1. diminutive of rață

Declension

Declension of rățuică

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) rățuică	rățuica	(niște) rățuici	rățuicile
genitive/dative	(unei) rățuici	rățuicii	(unor) rățuici	rățuicilor
vocative	rățuică, rățuico		rățuicilor

References

• rățuică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN