răchitiș

Romanian

Etymology

From răchită +‎ -iș.

Noun

răchitiș n (plural răchitișuri)

1. osier grove

Declension

Declension of răchitiș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) răchitiș	răchitișul	(niște) răchitișuri	răchitișurile
genitive/dative	(unui) răchitiș	răchitișului	(unor) răchitișuri	răchitișurilor
vocative	răchitișule		răchitișurilor