răotate

Romanian

Noun

răotate f (plural răotăți)

1. Obsolete form of răutate.

Declension

Declension of răotate

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) răotate	răotatea	(niște) răotăți	răotățile
genitive/dative	(unei) răotăți	răotății	(unor) răotăți	răotăților
vocative	răotate, răotateo		răotăților

References

• răotate in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN