răutate

Romanian

Etymology

From rău +‎ -tate.

Noun

răutate f (plural răutăți)

1. badness, wickedness, maliciousness, malignity

   Antonym: bunătate

Declension

Declension of răutate

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) răutate	răutatea	(niște) răutăți	răutățile
genitive/dative	(unei) răutăți	răutății	(unor) răutăți	răutăților
vocative	răutate, răutateo		răutăților

Derived terms

• răutăcios
• înrăutăți

Related terms

• rău