răpuitor

Romanian

Etymology

From răpune +‎ -itor.

Noun

răpuitor m (plural răpuitori)

1. enchanter

Declension

Declension of răpuitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) răpuitor	răpuitorul	(niște) răpuitori	răpuitorii
genitive/dative	(unui) răpuitor	răpuitorului	(unor) răpuitori	răpuitorilor
vocative	răpuitorule		răpuitorilor