răscolire

Romanian

Etymology

From răscoli +‎ -re.

Noun

răscolire f (plural răscoliri)

1. rummage

Declension

Declension of răscolire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) răscolire	răscolirea	(niște) răscoliri	răscolirile
genitive/dative	(unei) răscoliri	răscolirii	(unor) răscoliri	răscolirilor
vocative	răscolire, răscolireo		răscolirilor