răscolit

Romanian

Etymology

Past participle of răscoli.

Noun

răscolit n (plural răscolituri)

1. rummaged

Declension

Declension of răscolit

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) răscolit	răscolitul	(niște) răscolituri	răscoliturile
genitive/dative	(unui) răscolit	răscolitului	(unor) răscolituri	răscoliturilor
vocative	răscolitule		răscoliturilor

Verb

răscolit (past participle of răscoli)

1. past participle of răscoli

References

• răscolit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN