răscroitură

Romanian

Etymology

From răscroi +‎ -tură.

Noun

răscroitură f (plural răscroituri)

1. neckline

Declension

Declension of răscroitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) răscroitură	răscroitura	(niște) răscroituri	răscroiturile
genitive/dative	(unei) răscroituri	răscroiturii	(unor) răscroituri	răscroiturilor
vocative	răscroitură, răscroituro		răscroiturilor