răsculător

Romanian

Etymology

From răscula +‎ -ător.

Noun

răsculător m (plural răsculători)

1. rebel

Declension

Declension of răsculător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) răsculător	răsculătorul	(niște) răsculători	răsculătorii
genitive/dative	(unui) răsculător	răsculătorului	(unor) răsculători	răsculătorilor
vocative	răsculătorule		răsculătorilor

References

• răsculător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN