răspicat
Romanian
editEtymology
editPast participle of răspica.
Pronunciation
editAdverb
editrăspicat
Adjective
editrăspicat m or n (feminine singular răspicată, masculine plural răspicați, feminine and neuter plural răspicate)
- clear (about voice).
- 1920, Liviu Rebreanu, Ion: Glasul iubirii:
- Citi copistul din hârțoagele lui, cu glas mai răspicat.
- The clerk read from his papers, with a clearer voice.
Declension
editDeclension of răspicat
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | răspicat | răspicată | răspicați | răspicate | ||
definite | răspicatul | răspicata | răspicații | răspicatele | |||
genitive/ dative |
indefinite | răspicat | răspicate | răspicați | răspicate | ||
definite | răspicatului | răspicatei | răspicaților | răspicatelor |