răspica

Romanian

Etymology

From răs- +‎ despica.

Verb

a răspica (third-person singular present răspică, past participle răspicat) 1st conj.

1. to pronounce clearly

Conjugation

    conjugation of răspica (first conjugation, no infix)

infinitive			a răspica
gerund			răspicând
past participle			răspicat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	răspic	răspici	răspică	răspicăm	răspicați	răspică
	imperfect	răspicam	răspicai	răspica	răspicam	răspicați	răspicau
	simple perfect	răspicai	răspicași	răspică	răspicarăm	răspicarăți	răspicară
	pluperfect	răspicasem	răspicaseși	răspicase	răspicaserăm	răspicaserăți	răspicaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să răspic	să răspici	să răspice	să răspicăm	să răspicați	să răspice
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		răspică			răspicați
	negative		nu răspica			nu răspicați