răsplătitor

Romanian

Etymology

From răsplăti +‎ -tor.

Noun

răsplătitor m (plural răsplătitori)

1. rewarder

Declension

Declension of răsplătitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) răsplătitor	răsplătitorul	(niște) răsplătitori	răsplătitorii
genitive/dative	(unui) răsplătitor	răsplătitorului	(unor) răsplătitori	răsplătitorilor
vocative	răsplătitorule		răsplătitorilor

References

• răsplătitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN