răsuflătură

Romanian

Etymology

From răsufla +‎ -ătură.

Noun

răsuflătură f (plural răsuflături)

1. breath

Declension

Declension of răsuflătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) răsuflătură	răsuflătura	(niște) răsuflături	răsuflăturile
genitive/dative	(unei) răsuflături	răsuflăturii	(unor) răsuflături	răsuflăturilor
vocative	răsuflătură, răsuflăturo		răsuflăturilor