rătăcire

Romanian

Etymology

From rătăci +‎ -re.

Noun

rătăcire f (plural rătăciri)

1. wandering

Declension

Declension of rătăcire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) rătăcire	rătăcirea	(niște) rătăciri	rătăcirile
genitive/dative	(unei) rătăciri	rătăcirii	(unor) rătăciri	rătăcirilor
vocative	rătăcire, rătăcireo		rătăcirilor