rătișă

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian rétes.

Noun

rătișă n (plural rătișe)

1. strudel

Declension

Declension of rătișă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) rătișă	rătișăul	(niște) rătișe	rătișele
genitive/dative	(unui) rătișă	rătișăului	(unor) rătișe	rătișelor
vocative	rătișăule		rătișelor

References

• rătișă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN