răutăți

Romanian

Etymology

From răutate.

Verb

a răutăți (third-person singular present răutăție, past participle răutățit) 4th conj.

1. to corrupt a person

Conjugation

    conjugation of răutăți (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a răutăți
gerund			răutățind
past participle			răutățit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	răutăț	răutăți	răutățe	răutățim	răutățiți	răutăț
	imperfect	răutățeam	răutățeai	răutățea	răutățeam	răutățeați	răutățeau
	simple perfect	răutății	răutățiși	răutăți	răutățirăm	răutățirăți	răutățiră
	pluperfect	răutățisem	răutățiseși	răutățise	răutățiserăm	răutățiserăți	răutățiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să răutăț	să răutăți	să răutăță	să răutățim	să răutățiți	să răutăță
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		răutățe			răutățiți
	negative		nu răutăți			nu răutățiți

References

• răutăți in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN